Tradiţie
Steaua a adus în fotbalul românesc jocul spectaculos, în viteză, motiv pentru care în deceniul al nouălea al secolului trecut - jucătorii roş-albaştri au fost supranumiţi "viteziştii". Steaua a dat marea echipă a sfârşitului anilor '80, care a câştigat în 1986, Cupa Campionilor Europeni şi care a evoluat în următorii trei ani la cel mai înalt nivel în Europa, jucand inca o semifinala si o finala de Cupa a Campionilor Europeni. Steaua deceniului al zecelea a câştigat de 6 ori consecutiv Divizia A şi a participat de trei ori la rând în Liga Campionilor.
După 1990, Steaua a continuat să domine fotbalul românesc, câştigand alte 8 titluri de campioană şi reprezentând an de an cu succes România în competiţiile europene. A avut trei participări consecutive în Liga Campionilor, a fost sfert-finalistă a Cupei Cupelor în 1993, şi a atins optimile de finală ale Cupei UEFA în 2005 şi semifinala aceleiaşi cupe în 2006.
În sezonul 2006-2007, Steaua a reuşit să se califice pentru a patra oara în grupele Champions League, fiind singura echipă de club din România care a evoluat în această competiţie.
jucatori remalcabili
De-a lungul timpului, mari fotbalişti ai României au jucat la Steaua. Jucători ca Anghel Iordănescu, Marcel Răducanu, Marius Lăcătuş sau Gheorghe Hagi sunt printre cei mai respectaţi de suporterii acestei echipe.
Portari :
Ilie Savu, Ion Voinescu, Costică Toma, Carol Haidu, Vasile Suciu, Vasile Iordache, Helmuth Duckadam, Dumitru Stângaciu, Daniel Gherasim, Zoltan Ritli, Bogdan Stelea, Martin Tudor, Vasili Khamutovsky, Cornel Cernea
Fundaşi :
Alexandru Apolzan, Vasile Zavoda, Emeric Jenei, Bujor Hălmăgeanu, Lajos Sătmăreanu, Iosif Vigu, Dan Petrescu, Ştefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie Stan, Iulian Filipescu, Anton Doboş, Tiberiu Csik, Daniel Prodan, Marius Baciu, Iulian Miu, George Ogăraru, Petre Marin, Sorin Ghionea, Dorin Goian
Mijlocaşi :
Tiberiu Bone, Ştefan Onisie, Sorin Avram, Ion Dumitru, Vasile Aelenei, Ştefan Sameş, Tudorel Stoica, Ladislau Bölöni, Basarab Panduru, Gheorghe Hagi, Mihai Majearu, Gabi Balint, Ion Viorel, Marin Barbu, Sorin Paraschiv, Mirel Rădoi, Bănel Nicoliţă
Atacanţi :
Francisc Zavoda, Cornel Cacoveanu, Ion Alecsandrescu, Gheorghe Constantin, Nicolae Tătaru, Florea Voinea, Gheorghe Tătaru, Anghel Iordănescu, Marcel Răducanu, Victor Piţurcă, Marius Lăcătuş, Ilie Dumitrescu, Adrian Ilie, Jean Vladoiu, Claudiu Răducanu, Adrian Neaga, Nicolae Dică, Victoraş Iacob, Vali Badea
Portari: Ilie Savu (născut la data de 9 ianuarie 1920 la Cornăţelu, în Judeţul Dâmboviţa) a fost un portar român care a activat la prima formaţie a CCA, ASA Bucureşti, şi a antrenat CCA în timpul apogeului acestei echipe (în jurul anului 1956).
Ilie Savu a făcut primii paşi în fotbal în judeţul vecin, în Prahova, în anul 1934, evoluând, până în anul 1936, la Prahova Ploieşti. Pasul care l-a propulsat în carieră a fost transferul la Venus Bucureşti, la care a evoluat nu mai puţin de 5 ani, până în 1942. Imediat după ce a părăsit formaţia bucureşteană, Savu a ajuns la Corvinul Deva, echipă de la care, în anul 1947,a ajuns la CCA- Steaua. A fost portarul titular al primei echipe a Stelei şi a evoluat la Steaua până la retragerea din cariera de fotbaist. Ilie Savu a apărat poarta echipei naţionale de juniori de două ori, în anul 1940, în timp ce evolua pentru Venus. După retragerea din fotbal, Savu a rămas în staff-ul CCA - ului, şi a antrenat echipa de aur a Stelei în 1953, 1954 şi 1955-1956. A câştigat, în această perioadă, un singur titlu de campion, în 1956, şi o Cupă a României, în 1955. După ce a plecat de la Steaua, Savu a ajuns la Corvinul Hunedoara, pe care a reuşit să o promoveze în Divizia A. S-a întors la Steaua în 1964 şi a reuşit să câştige nu mai puţin de trei ediţii consecutive ale Cupei României, mai exact ediţiile 1964-1965, 1965-1966, 1966-1967. A părăsit Steaua în 1967. O altă performanţă semnată de Ilie Savu a fost promovarea Corvinului, pentru a doua oară, în Divizia A, în anul 1976, după ce reuşise acelaşi lucru şi în urmă cu 16 ani. A mai antrenat, în cariera sa de antrenor, şi alte formaţii din ligile inferioare, care evoluează în acest moment pe prima scenă fotbalistică a ţării, cum ar fi Gloria Bistriţa. Ion Voinescu (născut la data de 18 aprilie 1929 în comuna Valea Dragului, judeţul Giurgiu) este un maestru emerit al sportului. A fost un portar de excepţie şi a făcut parte din marea echipă a CCA - Steaua.
Voinescu a început practicarea fotbalului la vârsta de 10 ani, când s-a legitimat la formaţia Olimpia Bucureşti. A debutat mai întâi ca mijlocaş, dar, deoarece nu a evoluat cu succes pe acest post, a ajuns, printr-o întâmplare fericită, portar al echipei de pitici. Astfel Ion Voinescu a devenit portar, postul care avea să îl facă celebru. După experienţa de la Olimpia, Voiescu joacă la ASPIM Bucureşti (1943-1946), Solvay Uioara (1946-1947), R.A.T.A. Târgu Mureş (1947-1948) şi Metalochimic Bucureşti (1948-1950). De la Metalochimic, Voinescu trece la Steaua (CCA), club la care avea să evolueze nu mai puţin de 15 ani. Cu CCA, Voinescu a câştigat nu mai puţin de şase titluri de campion al României (1951, 1952, 1953, 1956, 1959-1960, 1960-1961) şi cinci Cupe ale României (1950, 1951, 1952, 1955, 1961-1962). A fost selecţionat de 22 de ori în prima reprezentativă a ţării noastre. A participat la Jocurile Olimpice de la Helsinki din anul 1952. Este considerat unul din cei mai buni portari ai fotbalului românesc din toate timpurile datorită detentei, elasticităţii, prizei excelente la balon şi dăruirii sale.
Costică Toma (născut la data de 1 ianuarie 1928, la Brăila) este un fost mare fotbalist român. A evoluat ca portar la CCA - Steaua, precum şi la Echipa Naţională a României.
Costică Toma, maestru al sportului, a început să joace fotbal ca vârf de atac la formaţiile FC Suter (între anii 1940 şi 1942) şi Capşa Bucureşti (din 1942 până în 1948). Întorsura fericită a carierei sale a fost transferul la Armata Iaşi, unde a debutat ca portar. Între venirea la Steaua şi perioada petrecută la Iaşi, Toma a evoluat şi la CA Câmpulung Moldovenesc. La CCA - Steaua a ajuns în anul 1951 şi a evoluat pentru echipa militară timp de 12 ani, mai exact până în anul 1963. A contribuit la marile succese ale Stelei din perioada de aur, câştigând, alături de CCA, nu mai puţin de şapte trofee : cinci campionate ale României, respectiv ediţiile 1952, 1953, 1956, 1959-1960, 1960-1961, precum şi două cupe ale României, în ediţiile 1952 şi 1955. A apărat în 16 meciuri poarta echipei naţionale a României. Ca antrenor, a debutat la echipa TUG Bucureşti, imediat după retragerea din activitatea de jucător. A mai antrenat şi alte echipe din eşaloanele inferioare, cum ar fi Marina Mangalia (1964-1965) sau Unirea Râmnicu Vâlcea (1965-1966). Din 1966 până în 1971, a lucrat în staff-ul Stelei, pentru ca în anul 1971 să preia UTA. A antrenat "Bătrâna Doamnă" doar un campionat, continuând din 1972 să antreneze juniorii formaţiei FC Constanţa. A fost secund la Corvinul Hunedoara (1976-1977) şi a antrenat FIL Orăştie la sfârşitul anului 1977. Din 1978 a funcşionat ca antrenor la Luceafărul Bucureşti, până la încheierea activităţii de antrenor.
Fundasi: Alexandru Apolzan (născut la data de 6 Februarie 1927 la Sibiu; decedat la data de 23 Decembrie 1982) a fost un maestru emerit al sportului şi unul dintre cei mai buni fundaşi din istoria fotbalului românesc. Apolzan a fost căpitanul marii echipe a CCA - Steaua.
"Piţi", după cum era cunoscut Apolzan în lumea fotbalului, a început să joace la formaţia locală Şoimii, unde a evoluat doi ani, din 1941 până în 1943. Apolzan schimbă Sibiul cu Bucureştiul şi ajunge la formaţia Rogifer, unde joacă trei ani. În 1946 debutează în Divizia A sub culorile Rapidului, unde fusese cedat de către Rogifer pentru a avea ocazia de a evolua la un nivel mai înalt. Din 1949, Apolzan va evolua la CCA - Steaua. La CCA s-a remarcat prin tehnica loviturii de cap, a preluării şi a deposedării, fiind unul din cei mai buni fundaşi centrali din Europa acelor timpuri. A fost, timp de aproape 12 ani, stâlpul apărării Stelei şi căpitanul ei. A câştigat nu mai puţin de şase ori titlul naţional (1951, 1952, 1953, 1956, 1959-1960, 1960 - 1961) şi de cinci ori Cupa României (1948-1949, 1949-1950, 1951, 1952, 1955). A adunat 22 de selecţii în prima reprezentativă a ţării, nemarcând niciun gol. S-a retras în anul 1961, activând ca antrenor la diverse echipe din eşaloanele inferioare până în 1973, când a abandonat cariera de antrenor din motive de sănătate. Petre Marin (născut la data de 8 septembrie 1973 la Bucureşti) este un fotbalist român. El evoluează pe postul de fundaş stânga sau fundaş dreapta la echipa bucureşteană Steaua. Dorin Goian (n. 12 decembrie 1980, Suceava)1.96 cm / 90 kg este un fotbalist român. Joacă ca fundaş la echipa Steaua Bucureşti, unul din golgheterii din cupa UEFA, marcând în meciurile cu Lens, Valerenga, Halmstads şi Middlesbrough. În 2006 a obţinut cel de-al doilea titlu de campion cu Steaua. A evoluat şi la alte echipe: Foresta Suceava, FCM Bacău sau Gloria Buzău . Este căsatorit si primul sau copil este o fetita, nascută în luna octombrie a anului 2006.
Mijlocasi: Mirel Matei Rădoi are în palmares trei trofee (situaţie până în 2006) de campion al României, câştigate cu Steaua Bucuresti, pentru care a activat şi pe post de căpitan de echipă, evoluând totodată şi în echipa naţională a României. BANEL NICOLITA s-a nascut pe 7 Ianuarie 1985 in localitatea Faurei (Braila) si in prezent activeaza ca mijlocas la FC Steaua Bucuresti.Numarul sau pe tricou este: 16.
Banel este unul dintre putinii jucatori din Romania de etnie rroma si a crescut determinat sa castige, jocul sau pe teren dovedind pasiunea sa pentru fotbal in mod indiscutabil.FC Dacia Unirea Braila a fost locul unde i s-a recunoscut prima oara talentul si i-au fost rasplatite meritele.Isi aminteste ca si-a cheltuit primii 9 Euro castigati cumparandu-si o pereche de adidasi de care avea nevoie neaparat.
Nicolita si-a facut debutul in Divizia A la varsta de 19 ani, la FCU Politehnica Timisoara in 2004.Cu toate acestea a avut numai 15 aparitii in liga pentru acest club inaintea transferului de 300 000 Euro pentru Steaua Bucuresti.
Primul sau sezon complet a coincis cu Steaua in semi-finala cupei UEFA unde cele 2 goluri ale lui Nicolita impotriva lui Real Betis Balompié plaseaza echipa in ultimii 8 clasati.Deasemenea a marcat de 7 ori pentru club in drumul sau spre finala.
La echipa nationala Victor Piturca i-a acordat lui Nicolita debutul ca senior international pe 12 Noe 2005 intr-un amical cu Ivory Coast pana la sfarsitul sezonului devenind titular.
Nicolita este poreclit “Jardel” datorita stilului de joc similar cu al atacantului brazilian Mario Járdel de la Galatasaray si Sporting Club de Portugal. Sorin Paraschiv sau "Para" este ultimul jucator crescut 100% de Steaua care paraseste echipa din Ghencea. Nascut in Alexandria la 17 iunie 1981, Sorin se trage dintr-o familie buna, fara probleme financiare spre deosebire de alte talente din intreaga lume a fotbalului. In timp acesta a ajuns la grupele de juniori ale clubului din Ghencea pentru ca mai apoi sa devina unul dintre jucatorii de baza in echipa "ros-albastrilor". Fiind mijlocas devensiv, "Para" ocupa un post care rar te aduce pe prima pagina in ziare. Asta nu l-a oprit ca prin munca, dorinta si mult suflet pus in joc sa intre in inimile suporterilor. Cat timp a jucat sub culorile Stelei, Sorin a purtat tricoul cu numarul 22 si a fost al doilea capitan al echipei dupa Mirel Radoi. La mijlocul lunii septembrie a anului 2006, Sorin Paraschiv a devenit tatal unui baietel, David Ioan.
Atacantzi: Gheorghe Constantin (născut la data de 14 decembrie 1932, în Bucureşti) este unul din simbolurile Stelei. A făcut parte din marea echipă a CCA şi a evoluat nu mai puţin de 15 ani la formaţia roş-abastră. Mulţi îl consideră ca fiind unul dintre cei mai buni jucători din istoria Stelei, alături de Marius Lăcătuş, Anghel Iordănescu şi alţii.
Gheorghe Constantin a debutat la Unirea Tricolor,ca junior, şi a evoluat la această echipă până la desfiinţarea acesteia, în anul 1949. În acelaşi an ajunge la Venus U.C.B, dar, după o scurtă perioadă de doar un sezon, se transferă la Avântul Reghin. Un an mai târziu, dă Reghinul pe Iaşi, pentru a evolua pentru C.F.R. Marele pas al carierei sale a fost venirea la CCA, în anul 1954. A debutat la echipa militară un an mai târziu, în 1955, şi a reuşit, în cei cincisprezece ani în care a evoluat pentru Steaua, să câştige patru titluri naţionale (1956, 1959-1960, 1960-1961, 1967-1968) şi tot atâtea Cupe ale României (1955, 1961-1962, 1965-1966, 1966-1967). Gheorghe Constantin a fost golgheter al României în trei ediţii de campionat consecutive (1959-1960, 1960-1961 şi 1961-1962). Atacantul român a evoluat în nu mai puţin de 39 de meciuri pentru echipa naţională a României. A evoluat inclusiv la Jocurile Olimpice de la Tokio din 1964, unde a rămas în memoria suporterilor echipei României prin ratarea unei lovituri de la 11 metri decisive, în partida cu Ungaria. După lunga perioadă petrecută la CCA - Steaua, Constantin a ales drumul Turciei, unde a evoluat timp de doi ani la formaţia Kaiserispor, înainte de a se retrage din activitatea de jucător. Constantin şi-a început cariera de antrenor antrenând Steaua atât ca secund, cât şi ca principal (în turul ediţiei de campionat 1973-1974), dar şi alte echipe, precum SC Bacău, cu care a reuşit promovarea în prima ligă fotbalistică a ţării sau FCM Galaţi. Revine la Steaua în 1978, câştigând Cupa României şi ca antrenor, dar pleacă la Politehnica Iaşi imediat după încheierea stagiunii. Reuşeşte promovarea acesteia în Divizia A, după care revine la Steaua, ca antrenor la echipa secundă, Steaua Mecanică Fină, pe care o promovează de pe primul loc în Divizia B. După Steaua Mecanică Fină, a urmat o experienţă la formaţia Gloria Buzău. Născut pe 9 mai 1980 la Piteşti, Nicolae Constantin Dică este unul dintre cei mai în formă fotbalişti români ai momentului. Votat recent pe locul 3 în ierarhia jucătorilor-vedetă din UEFA Champions League 2006-2007, Dică este decarul echipei Steaua Bucureşti, fiind un jucător ce se remarcă prin tehnica deosebită, clarviziunea jocului şi finalizări spectaculoase. Datorită talentului său, a fost poreclit "Dicanio" de colegi şi fani, fiind asemănat astfel cu celebrul fotbalist italian Paolo DiCanio. Una dintre evoluţiile sale memorabile este cea din partida cu Dinamo Kiev din deplasare, încheiată cu scorul de 4-1 pentru roş-albaştrii, în care a reuşit o dublă de senzaţie.
Suporteri
Înfiinţat în 1995, grupul "Armata Ultra" s-a divizat în mai multe grupuri de suporteri care există şi astăzi.Printre acestea se numără Titan Boys, Ultras, Tineretului Korp, Skins Berceni, Nucleo, Insurgentii sau mai noile grupuri Stil Ostil sau Vacarm, Hunters, South Boys, Armata 47 Vest, Glas, Triada, ERA.În deplasările din alte ţări, suporterii vin la acel meci în număr de cel puţin 100-200. Numărul lor a crescut de la an la an ajungându-se la câteva mii în ultimele sezoane. De exemplu la ultimele deplasări efectuate în Spania, Steaua a fost susţinută de un număr record de suporteri beneficiind de aportul diasporei româneşti din Peninsula Iberică. La partida de la Madrid, împotriva Realului, în noiembrie 2006, peste 15.000 de suporteri ai roş-albaştrilor au luat loc în tribunele stadionului "Santiago Bernabeu".Cel mai cunoscut si respectat "sef" de galerie,inima "ARMATEI ULTRA" a fost binecunoscutul Jean PAVEL, cel care a tinut ani la rand galeria STELEI pe locul unu intre galeriile din Romania,si singurul care a putut sa tina unita o galerie de 20.000 de oameni(ne amintim cu placere de perioada cand galeria Stelei era de fapt formata din toti spectatorii veniti la stadion
Blazoanele Stelei de-a lungul timpului
Tradiţie
Steaua a adus în fotbalul românesc jocul spectaculos, în viteză, motiv pentru care în deceniul al nouălea al secolului trecut - jucătorii roş-albaştri au fost supranumiţi "viteziştii". Steaua a dat marea echipă a sfârşitului anilor '80, care a câştigat în 1986, Cupa Campionilor Europeni şi care a evoluat în următorii trei ani la cel mai înalt nivel în Europa, jucand inca o semifinala si o finala de Cupa a Campionilor Europeni. Steaua deceniului al zecelea a câştigat de 6 ori consecutiv Divizia A şi a participat de trei ori la rând în Liga Campionilor.
După 1990, Steaua a continuat să domine fotbalul românesc, câştigand alte 8 titluri de campioană şi reprezentând an de an cu succes România în competiţiile europene. A avut trei participări consecutive în Liga Campionilor, a fost sfert-finalistă a Cupei Cupelor în 1993, şi a atins optimile de finală ale Cupei UEFA în 2005 şi semifinala aceleiaşi cupe în 2006.
În sezonul 2006-2007, Steaua a reuşit să se califice pentru a patra oara în grupele Champions League, fiind singura echipă de club din România care a evoluat în această competiţie.
jucatori remalcabili
De-a lungul timpului, mari fotbalişti ai României au jucat la Steaua. Jucători ca Anghel Iordănescu, Marcel Răducanu, Marius Lăcătuş sau Gheorghe Hagi sunt printre cei mai respectaţi de suporterii acestei echipe.
Portari :
Ilie Savu, Ion Voinescu, Costică Toma, Carol Haidu, Vasile Suciu, Vasile Iordache, Helmuth Duckadam, Dumitru Stângaciu, Daniel Gherasim, Zoltan Ritli, Bogdan Stelea, Martin Tudor, Vasili Khamutovsky, Cornel Cernea
Fundaşi :
Alexandru Apolzan, Vasile Zavoda, Emeric Jenei, Bujor Hălmăgeanu, Lajos Sătmăreanu, Iosif Vigu, Dan Petrescu, Ştefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie Stan, Iulian Filipescu, Anton Doboş, Tiberiu Csik, Daniel Prodan, Marius Baciu, Iulian Miu, George Ogăraru, Petre Marin, Sorin Ghionea, Dorin Goian
Mijlocaşi :
Tiberiu Bone, Ştefan Onisie, Sorin Avram, Ion Dumitru, Vasile Aelenei, Ştefan Sameş, Tudorel Stoica, Ladislau Bölöni, Basarab Panduru, Gheorghe Hagi, Mihai Majearu, Gabi Balint, Ion Viorel, Marin Barbu, Sorin Paraschiv, Mirel Rădoi, Bănel Nicoliţă
Atacanţi :
Francisc Zavoda, Cornel Cacoveanu, Ion Alecsandrescu, Gheorghe Constantin, Nicolae Tătaru, Florea Voinea, Gheorghe Tătaru, Anghel Iordănescu, Marcel Răducanu, Victor Piţurcă, Marius Lăcătuş, Ilie Dumitrescu, Adrian Ilie, Jean Vladoiu, Claudiu Răducanu, Adrian Neaga, Nicolae Dică, Victoraş Iacob, Vali Badea
Portari:
Ilie Savu a făcut primii paşi în fotbal în judeţul vecin, în Prahova, în anul 1934, evoluând, până în anul 1936, la Prahova Ploieşti. Pasul care l-a propulsat în carieră a fost transferul la Venus Bucureşti, la care a evoluat nu mai puţin de 5 ani, până în 1942. Imediat după ce a părăsit formaţia bucureşteană, Savu a ajuns la Corvinul Deva, echipă de la care, în anul 1947,a ajuns la CCA- Steaua. A fost portarul titular al primei echipe a Stelei şi a evoluat la Steaua până la retragerea din cariera de fotbaist. Ilie Savu a apărat poarta echipei naţionale de juniori de două ori, în anul 1940, în timp ce evolua pentru Venus. După retragerea din fotbal, Savu a rămas în staff-ul CCA - ului, şi a antrenat echipa de aur a Stelei în 1953, 1954 şi 1955-1956. A câştigat, în această perioadă, un singur titlu de campion, în 1956, şi o Cupă a României, în 1955. După ce a plecat de la Steaua, Savu a ajuns la Corvinul Hunedoara, pe care a reuşit să o promoveze în Divizia A. S-a întors la Steaua în 1964 şi a reuşit să câştige nu mai puţin de trei ediţii consecutive ale Cupei României, mai exact ediţiile 1964-1965, 1965-1966, 1966-1967. A părăsit Steaua în 1967. O altă performanţă semnată de Ilie Savu a fost promovarea Corvinului, pentru a doua oară, în Divizia A, în anul 1976, după ce reuşise acelaşi lucru şi în urmă cu 16 ani. A mai antrenat, în cariera sa de antrenor, şi alte formaţii din ligile inferioare, care evoluează în acest moment pe prima scenă fotbalistică a ţării, cum ar fi Gloria Bistriţa.
Voinescu a început practicarea fotbalului la vârsta de 10 ani, când s-a legitimat la formaţia Olimpia Bucureşti. A debutat mai întâi ca mijlocaş, dar, deoarece nu a evoluat cu succes pe acest post, a ajuns, printr-o întâmplare fericită, portar al echipei de pitici. Astfel Ion Voinescu a devenit portar, postul care avea să îl facă celebru. După experienţa de la Olimpia, Voiescu joacă la ASPIM Bucureşti (1943-1946), Solvay Uioara (1946-1947), R.A.T.A. Târgu Mureş (1947-1948) şi Metalochimic Bucureşti (1948-1950). De la Metalochimic, Voinescu trece la Steaua (CCA), club la care avea să evolueze nu mai puţin de 15 ani. Cu CCA, Voinescu a câştigat nu mai puţin de şase titluri de campion al României (1951, 1952, 1953, 1956, 1959-1960, 1960-1961) şi cinci Cupe ale României (1950, 1951, 1952, 1955, 1961-1962). A fost selecţionat de 22 de ori în prima reprezentativă a ţării noastre. A participat la Jocurile Olimpice de la Helsinki din anul 1952. Este considerat unul din cei mai buni portari ai fotbalului românesc din toate timpurile datorită detentei, elasticităţii, prizei excelente la balon şi dăruirii sale.
Costică Toma, maestru al sportului, a început să joace fotbal ca vârf de atac la formaţiile FC Suter (între anii 1940 şi 1942) şi Capşa Bucureşti (din 1942 până în 1948). Întorsura fericită a carierei sale a fost transferul la Armata Iaşi, unde a debutat ca portar. Între venirea la Steaua şi perioada petrecută la Iaşi, Toma a evoluat şi la CA Câmpulung Moldovenesc. La CCA - Steaua a ajuns în anul 1951 şi a evoluat pentru echipa militară timp de 12 ani, mai exact până în anul 1963. A contribuit la marile succese ale Stelei din perioada de aur, câştigând, alături de CCA, nu mai puţin de şapte trofee : cinci campionate ale României, respectiv ediţiile 1952, 1953, 1956, 1959-1960, 1960-1961, precum şi două cupe ale României, în ediţiile 1952 şi 1955. A apărat în 16 meciuri poarta echipei naţionale a României. Ca antrenor, a debutat la echipa TUG Bucureşti, imediat după retragerea din activitatea de jucător. A mai antrenat şi alte echipe din eşaloanele inferioare, cum ar fi Marina Mangalia (1964-1965) sau Unirea Râmnicu Vâlcea (1965-1966). Din 1966 până în 1971, a lucrat în staff-ul Stelei, pentru ca în anul 1971 să preia UTA. A antrenat "Bătrâna Doamnă" doar un campionat, continuând din 1972 să antreneze juniorii formaţiei FC Constanţa. A fost secund la Corvinul Hunedoara (1976-1977) şi a antrenat FIL Orăştie la sfârşitul anului 1977. Din 1978 a funcşionat ca antrenor la Luceafărul Bucureşti, până la încheierea activităţii de antrenor.
Fundasi:
"Piţi", după cum era cunoscut Apolzan în lumea fotbalului, a început să joace la formaţia locală Şoimii, unde a evoluat doi ani, din 1941 până în 1943. Apolzan schimbă Sibiul cu Bucureştiul şi ajunge la formaţia Rogifer, unde joacă trei ani. În 1946 debutează în Divizia A sub culorile Rapidului, unde fusese cedat de către Rogifer pentru a avea ocazia de a evolua la un nivel mai înalt. Din 1949, Apolzan va evolua la CCA - Steaua. La CCA s-a remarcat prin tehnica loviturii de cap, a preluării şi a deposedării, fiind unul din cei mai buni fundaşi centrali din Europa acelor timpuri. A fost, timp de aproape 12 ani, stâlpul apărării Stelei şi căpitanul ei. A câştigat nu mai puţin de şase ori titlul naţional (1951, 1952, 1953, 1956, 1959-1960, 1960 - 1961) şi de cinci ori Cupa României (1948-1949, 1949-1950, 1951, 1952, 1955). A adunat 22 de selecţii în prima reprezentativă a ţării, nemarcând niciun gol. S-a retras în anul 1961, activând ca antrenor la diverse echipe din eşaloanele inferioare până în 1973, când a abandonat cariera de antrenor din motive de sănătate.
Mijlocasi:
Banel este unul dintre putinii jucatori din Romania de etnie rroma si a crescut determinat sa castige, jocul sau pe teren dovedind pasiunea sa pentru fotbal in mod indiscutabil.FC Dacia Unirea Braila a fost locul unde i s-a recunoscut prima oara talentul si i-au fost rasplatite meritele.Isi aminteste ca si-a cheltuit primii 9 Euro castigati cumparandu-si o pereche de adidasi de care avea nevoie neaparat.
Nicolita si-a facut debutul in Divizia A la varsta de 19 ani, la FCU Politehnica Timisoara in 2004.Cu toate acestea a avut numai 15 aparitii in liga pentru acest club inaintea transferului de 300 000 Euro pentru Steaua Bucuresti.
Primul sau sezon complet a coincis cu Steaua in semi-finala cupei UEFA unde cele 2 goluri ale lui Nicolita impotriva lui Real Betis Balompié plaseaza echipa in ultimii 8 clasati.Deasemenea a marcat de 7 ori pentru club in drumul sau spre finala.
La echipa nationala Victor Piturca i-a acordat lui Nicolita debutul ca senior international pe 12 Noe 2005 intr-un amical cu Ivory Coast pana la sfarsitul sezonului devenind titular.
Nicolita este poreclit “Jardel” datorita stilului de joc similar cu al atacantului brazilian Mario Járdel de la Galatasaray si Sporting Club de Portugal.
Atacantzi:
Gheorghe Constantin a debutat la Unirea Tricolor,ca junior, şi a evoluat la această echipă până la desfiinţarea acesteia, în anul 1949. În acelaşi an ajunge la Venus U.C.B, dar, după o scurtă perioadă de doar un sezon, se transferă la Avântul Reghin. Un an mai târziu, dă Reghinul pe Iaşi, pentru a evolua pentru C.F.R. Marele pas al carierei sale a fost venirea la CCA, în anul 1954. A debutat la echipa militară un an mai târziu, în 1955, şi a reuşit, în cei cincisprezece ani în care a evoluat pentru Steaua, să câştige patru titluri naţionale (1956, 1959-1960, 1960-1961, 1967-1968) şi tot atâtea Cupe ale României (1955, 1961-1962, 1965-1966, 1966-1967). Gheorghe Constantin a fost golgheter al României în trei ediţii de campionat consecutive (1959-1960, 1960-1961 şi 1961-1962). Atacantul român a evoluat în nu mai puţin de 39 de meciuri pentru echipa naţională a României. A evoluat inclusiv la Jocurile Olimpice de la Tokio din 1964, unde a rămas în memoria suporterilor echipei României prin ratarea unei lovituri de la 11 metri decisive, în partida cu Ungaria. După lunga perioadă petrecută la CCA - Steaua, Constantin a ales drumul Turciei, unde a evoluat timp de doi ani la formaţia Kaiserispor, înainte de a se retrage din activitatea de jucător. Constantin şi-a început cariera de antrenor antrenând Steaua atât ca secund, cât şi ca principal (în turul ediţiei de campionat 1973-1974), dar şi alte echipe, precum SC Bacău, cu care a reuşit promovarea în prima ligă fotbalistică a ţării sau FCM Galaţi. Revine la Steaua în 1978, câştigând Cupa României şi ca antrenor, dar pleacă la Politehnica Iaşi imediat după încheierea stagiunii. Reuşeşte promovarea acesteia în Divizia A, după care revine la Steaua, ca antrenor la echipa secundă, Steaua Mecanică Fină, pe care o promovează de pe primul loc în Divizia B. După Steaua Mecanică Fină, a urmat o experienţă la formaţia Gloria Buzău.
Suporteri
Înfiinţat în 1995, grupul "Armata Ultra" s-a divizat în mai multe grupuri de suporteri care există şi astăzi.Printre acestea se numără Titan Boys, Ultras, Tineretului Korp, Skins Berceni, Nucleo, Insurgentii sau mai noile grupuri Stil Ostil sau Vacarm, Hunters, South Boys, Armata 47 Vest, Glas, Triada, ERA.În deplasările din alte ţări, suporterii vin la acel meci în număr de cel puţin 100-200. Numărul lor a crescut de la an la an ajungându-se la câteva mii în ultimele sezoane. De exemplu la ultimele deplasări efectuate în Spania, Steaua a fost susţinută de un număr record de suporteri beneficiind de aportul diasporei româneşti din Peninsula Iberică. La partida de la Madrid, împotriva Realului, în noiembrie 2006, peste 15.000 de suporteri ai roş-albaştrilor au luat loc în tribunele stadionului "Santiago Bernabeu".Cel mai cunoscut si respectat "sef" de galerie,inima "ARMATEI ULTRA" a fost binecunoscutul Jean PAVEL, cel care a tinut ani la rand galeria STELEI pe locul unu intre galeriile din Romania,si singurul care a putut sa tina unita o galerie de 20.000 de oameni(ne amintim cu placere de perioada cand galeria Stelei era de fapt formata din toti spectatorii veniti la stadion
Blazoanele Stelei de-a lungul timpului